Maternitatea Giulesti

Acum trei ani de zile,mai exact pe 16-08-2010,era mare tragedie in Bucuresti.O tragedie cu greu uitata,de parintii care le-au decedat copii.Cum poti sa-ti uiti copilul,care a murit in chinuri?
A trecut trei ani de zile,de la acest eveniment trist,acesti copii,erau sufletul in familia lor.
An de an,se uita.An de an,se aduce putin in dezbatere aceasta mare problema,si pe urma se lasa linistea.
Trei copii au murit in ziua fatala,si alti trei au murit la spital,n-au mai putut sa-i salveze nici aparatura medicala,dar nici medicii.
Acesti copii,implineau anul acesta trei anisori,peste altii trei ani,mergeau la scoala.

Totusi,cinci copii au fost salvati.Au scapat cu niste rani mai usoare.
In trei ani de zile,s-a desfasurat o ancheta.Era si normal acest lucru.
Am ascultat saptamana aceasta,rezultatul anchetei:
s-a dat cateva amenzi spitalului,s-a pus sa se plateasca niste despagubiri,mi se pare ca a condamnat-o pe asistenta de servici,care a fost la locul tragediei si cam atat.
Decizia nu este definitiva,se poate ataca.Dar pe cei mari din conducere?
M-am uitat saptamana aceasta la televizor,era mare tam tam,pai mai este si saptamana viitoare si gata.
La anul pe 16 august,se face patru ani de la tragedia de la Maternitatea Giulesti.
Pentru cei care le-au murit copii la Maternitatea Giulesti,nu este usor deloc.Dimpotriva,cred si acum simt o durere in suflet.
Cei sase copii,aveau un viitor in Romania.