duminică, 30 noiembrie 2014

Elena Anghel

RIP ELENA ANGHEL 1-03-1949  23-06-2013
  • Articol preluat de la Florin.

Princesa noastra a murit.
A murit duminica dimineata,la ora 03.28 de minute.
A murit duminica pe 23 iunie 2014,si am inmormantat-o marti pe 25 iunie 2014.
Elena Anghel a trait 64 de ani,3 luni si 23 de zile.
Mamica noastra,era pensionata de zece ani de zile.
Cand a murit mamica noastra,lucram in Promenada Mall(Floreasca,langa statia de metrou Aurel Vlaicu),eram la etajul 1,eram in magazinul de haine Peek,si acum mai lucrez acolo.

Offf,as scrie despre orice altceva,dar nu despre mamica noastra moarta.
Cand a murit mama noastra era frumos afara,o vreme splendita,un soare torid,a murit vara.
Cand am inmormantat-o marti,era tot asa vremea,era o caldura inabusitoare.
Dar nu ne bucura pe noi ca a murit cand era cald afara,noi suntem suparati si necajiti,ca mamica noastra ne-a parasit prea tanara,a murit prea devreme.
Mama noastra ne-a iubit foarte mult,a avut grija de noi,ne-a spalat,ne-a calcat,ne facea mancare,se ducea la piata de doua ori pe zi,daca nu si de trei ori pe zi.
Ne-a educat frumos,ne-a vorbit elegant,s-a purtat civilizat cu noi.

Nu i-am raspuns in nas,nu i-am vorbit urat,nu am fost obraznici cu mamica noastra.
Si noi la randul nostru,am fost cuminti,am ascultat-o,am iubit-o si noi foarte mult,practic,a fost o apropiere foarte importanta intre noi trei.
Mamica noastra,ne-a vrut binele mereu.Cand era sarbatori de Craciun si de Paste,statea in bucatarie sa gateasca pentru noi,pentru familie,era o caldura in bucatarie de nu puteai sa stai.
Vara acelasi lucru,statea saraca,nu se vaita.
Pe 9-09-2012,Costel s-a dus cu ea pana in orasul Brasov,a fost o excursie de o singura zi.
Au mers prin centrul Brasovului,a mers special pentru mama,ca mamica noastra sa se simte bine.

Pe 27 aprilie 2013,chiar a doua zi dupa ce a fost ziua mea de nastere,la ora 18.55,mamica noastra a avut un soc puternic.Totul a durat 4-5 minute de inconstienta.
Mainile si picioarele erau intepenite,nu se mai miscau.ochii erau fixati pe tavanN-a mai stiut de ea.
Costel era in camera ei,si eu eram in bucatarie.Cand il aud pe Costel,ca a strigat puternic la mine:
Florine,vino incoace repede.
Am fugit repede,am deschis geamul,si am udat-o pe fata cu apa rece.
Am inceput sa apas inima ei.Si-a revenit pana la urma.

Mama noastra,a muncit 25 de ani la Fabrica de Tricotaje Crinul(se afla langa fosta fabrica Timpuri Noi).Muncea in doua schimburi:06.00-14.00  14.00-22.00.
A muncit pentru noi,a muncit pentru familie.
Anul trecut,pe 26 noiembrie,m-am dus la firma si le-am zis: nu mai pot sa vin la servici,trebuie sa stau acasa cu mama.Trebuie sa am grija de ea.Nu le-a placut aceasta miscare.
La mine conteaza intai familia si pe urma firma.La ei trebuie sa fie invers:intai firma si pe urma familia.Firme mai gasesc eu sa muncesc,dar mamica mea ce face?De ce sa sufera si mai rau?

Probleme au inceput sa apara acum doi ani.
In luna iunie 2011,a fost internata la Spitalul Municipal.
In luna iulie 2011,a fost internata tot la Spitalul Municipal.
In luna august 2011,a fost internata pentru analize medicale in perioada 1-10 august,tot la Spitalul Municipal.
Cand a fost internata in luna iulie 2011,si pana in luna septembrie 2012,ea nu a avut nimic grav.
Deci,un an si doua luni,n-a avut probleme de sanatatea.
Problemele mari au inceput din septembrie 2012.

Incepand din luna septembrie 2012,mai precis dupa data de 15 septembrie,am inceput sa-i facem injectii.
Prima data,la o singura injectie,ii bagam 3 fiole,pe urma 4 fiole,si intr-un final 5 fiole.
Ca era zi sau noapte,cand avea dureri cu burta,trebuia sa-i facem injectii.
Ca era luni sau duminica,nu conta ziua cand ii faceam injectii.
De regula,la doua zile de dureri si de vomitaturi,a treia se simtea bine.
Imi este foarte greu sa zic acum,ce fel de injectii ii faceam.

Dar,pentru mamicuta noastra,pentru princesa noastra,o sa spun:injectiile se numeste Tramadol.
Intr-o cute de Tramadol,sunt 5 fiole.Sunt doua feluri de fiole:mici si mari,adica de 50 de ml si de 100 de ml.Ii faceam 5 fiole mici,sau eventual doua mari si una mica.Asta fiind in ultima serie de facut injectii.Un 250 de ml,era suficient ca durerea sa treaca intr-o jumatate de ora.
Acum sa nu cautati repede pe Google sau sa va interesati,pentru ce sunt aceste injectii.
Timp de 10 luni de zile,pe mamica noastra,pe princesa noastra,a durut-o burtica.
Din septembrie si pana in iunie,am invatat ce inseamna sa fie mama bolnava.

Evident ca am chemat si salvarea,n-a contat ora.Am dat telefoane,si ziua si noaptea.Trebuia neaparat.
Au venit cei de la S.M.U.R.D.,de la Serviciul de Ambulanta,dar si cei de la Hipocrat.
Statea 15-20 de minute si plecau.Ii lua pulsul,ii facea glicemia,mai stateam de vorba eu ei,dupa care,ii dadea reteta.De doua ori a dus-o la Spitalul Municipal.
Partea buna a acestei probleme,este ca veneau repede la noi.Cea mai lunga asteptare a fost de 3-4 ore.
Mai ales cei de la S.M.U.R.D.,se miscau foarte repede,erau campioni la asa ceva.
Cerea mereu apa de baut,ii se usca gatul si gura.Stateam in camera ei noapte,sa fim aproape de ea,daca sunt probleme grave.

Daca din septembrie 2012,mai manca o ciorba si felul doi,usor,usor,n-a mai putut sa mai manance deloc.
Pana in luna mai,a mancat usor asa,dar dupa luna mai,incepuse sa manance o supa sau o ciorba de zeama goala.
Daca in luna mai mai servea cate ceva,in luna iunie n-a mai mancat nimic.
Cam dupa 15 mai,cu o luna si o saptamana inainte sa moara,bea doar lapte batut,sana si apa.
Cu ce sa te hranesti:cu lapte batut si cu sana?Cu ce sa te mentii pe linia de plutire?
Sunt bune si alea,au vitamine,dar ele sunt de forma,mai mult de gustare.
In ultimul timp,tot ce manca dadea afara.Vomita intr-una,si daca manca si daca nu manca.

Nu-i mai primea organismul mancarea,corpul incepuse sa slabeasca.
Incepuse si vocea sa fie mai slaba.Usor,usor,boala incepuse sa-si arate coltii.
Incepuse boala sa stapaneasca corpul.
A plans de doua ori,am vazut-o si ne-am luat de ea.Ea n-avea voie sa se supere,sa se enerveze.
Trebuia sa stea linistita,sa nu se agite.N-am mai vazut-o plangand de atunci.
Cand o vedeam ca se indreapta,ii ziceam:hai mama sa te frec pe spate,am vazut ca te indrepti.
Si ea zicea:hai freacama si pe mine pe spate.
In ultima luna,hai sa zic doua luni cu bataie,nici nu s-a mai uitat la televizor.
N-avea chef,era bolnava,nu-i mai ardea de televizor.

Pentru tot aurul din lume si banii de pe planeta aceasta,NU VOM MAI AVEA O MAMA.
MAMA NOASTRA,O SA RAMANA DE NEINLOCUIT PENTRU NOI.
MAMICA NOASTRA,VA RAMANE IN SUFLETELE NOASTRE,PANA CAND NOI VOM MURI.
Ce poate sa simta copii sai,cand o priveau in costiug?Cine poate sa-si priveasca mama in costiug?
Statea cu mainile pe piept si nu se auzea vocea ei.
Ma uitam la ea si plangeam.O mangaiam si o pupam,statea fara viata,fara suflare.Statea cu gura inchisa,erau buzele lipite una de alta.

Ce a luat cu ea in cripta?

A luat un costum frumos de culoare marou,un batic alb cu dungi rosii,un dres,o pereche de pantofi negri,o geanta de culoare marou,un costiug in valoare de 2.100 de ron,un puisor de culoare alba si sufletul ei bun si inimos,care ajuta pe toata lumea,bineinteles,in limita posibilitatilor.Atat si nimic mai mult.

Ce a lasat in urma?

A lasat o familie si o casa.Mai ales amintirile placute cu ea.
Avem cu ea 200 de poze si 10 filmulete cu diverse ocazii.Rasul si zambetul ei frumos.
Atat si nimc mai mult.
Ce este viata omului?Cat valoreaza viata unui om?Cat se chinueste un om in viata?
Un rahat de viata,asta valoreaza.Muncesti si nu te ajungi.
Exact acum o luna de zile,o aveam intinsa pe masa,statea cu mainile pe piept.

Am preferat sa-i facem o inmormantare frumoasa,am preferat sa facem cu o firma de servicii funerare.Chiar daca a fost cheltuiala mai scumpa,mamica noastra a meritat acest lucru.
I-am zis lui Costel:Costele,sa-i iei lui mamica noastra ceva bun si mai scump,sa-i iei ceva frumos.
Mamica noastra merita aceasta ultima oferta.Fiindca ne-a nascut si ne-a crescut,ne-a dat viata.
Cand a venit cei de la servicii funerare cu oferta lor,Costel a ales diferite lucruri si informatii.
A intrebat:dar asta pentru ce este?Ce diferenta este intre cele doua oferte?
Noi nu am pus mana pe nimic.s-a ocupat ei de totul.
Inimioara ei s-a oprit,sufletul a incetat sa mai lupte.
Cauza mortii:stop cardio respirator.Mamica noastra,princesa noastra,ne parasise deja.

Am fost langa ea cand a murit,nu a murit singura,a murit langa baiatul ei cel mare.
Ii tineam mana dreapta a ei,intre palmele mele.Ii mangaiam mana si fata.
Statea pe partea dreapta,a dat capul pe partea dreapta,a lasat capul jos si a murit.
Nu a zis nimic,nu a schitat vreun gest,a inchis ochii la ora 03.28 de minute.
Am inceput sa plangem si sa tragem putin de ea.A dat repede Costel telefon la 112,si in maxim 15 minute a venit un echipaj S.M.U.R.D.A rasuscitat-o imediat cum au venit,dar mamica noastra era moarta.A murit cu candela aprinsa,a murit langa mine.

A avut patru coroane mari si doua mici,plus foarte multe flori.
Ia citit stalpii,duminica si martea.In fiecare noapte la ora 24.00,o tamaiam.
Ocoleam costiugul cu tamaie.
Marti la ora 12.00 fix,a venit preotul si ia tinut slujba.
Dupa ce a terminat,au venit cei de la servicii funerare cu o masina mortuara.
Am dus-o la biserica,ia tinut preotii slujba si dupa aceia,am plecat spre cimitir.
La ora 13.45,pe 25 iunie 2013,mamica noastra care ne-a dat viata pe aceasta lume,cobora in cripta.

Cand intra in cripta am zis:mamica noastra,nu o sa te uitam niciodata,ne vom gandi mereu la tine,sufletul nostru cald si inimos,o sa venim pe la tine.
Am plans foarte mult,am plans peste tot.Sa-ti vezi mama coborand in cripta,este un lucru de neimaginat.
Am ramas mai saraci in suflet.
Cand a facut trei saptamani,adica pe 13 iulie,Costel s-a dus la biserica si a impartit coliva.
Asta fiind sambata dimineata.

Sambata aceasta,pe 27 iulie,ii facem mai devreme cu o saptamana pomana de 40 de zile.
O sa-i facem mereu pomana,la trei luni,la sase luni,la noua luni,la un an,la doi ani,la trei ani si tot asa.
De cinci saptamani purtam barba,eu si Costel,o sa mai purtam inca doua saptamani.
De cinci saptamani,purtam doliu la camasa sau eventual la tricou.
De cinci saptamani,purtam negru pe noi,mai avem de purtat pana la sfarsitul lui iunie 2014.

Dumnezeu sa te odihneasca,Elena Anghel - Tanta..
Dumnezeu sa-ti dea pace,Elena Anghel - Tanta...
Dumnezeu sa te ierte,Elena Anghel - Tanta...