- Am preluat aceasta postare dupa Foto Anghel,este vorba despre viata lui Tudor Anghel.
A murit taticul nostru drag si scump.Imi vine foarte greu in acest moment sa scriu acest articol,despre Tudor Anghel-Doru.Tudor Anghel s-a nascut in Bucuresti,pe 16 februarie 1942 si a murit pe 26 septembrie 2014.A murit vineri seara la ora 19.30,a murit cu candela aprinsa,a murit vineri seara cand a plouat afara,a murit intr-o zi ploioasa de toamna.Dar sa incep cu inceputul dramei.Tatal nostru s-a nascut in Bucuresti,pe o strada de pe langa Posta Vitan.El a practicat multi ani un sport destul de barbatesc,si anume:boxul.Taticul nostru s-a cunoscut cu Elena Anghel,la o sala de dans.le placea foarte mult sa danseze la amandoi.Ne-au povestit mie si lui Costel Anghel,ca inainte era doar saloane de dans.Din relatia lor parintiilor nostri,au venit trei baieti:Cristian Anghel,Florin Anghel si Costel Anghel..Ei s-au casatorit pe 10 iunie 1967. Pe fratele nostru,Cristian Anghel,l-au avut primul baiat.lor.
Din pacate,noi nu l-am apucat in viata noastra pe Cristian Anghel,a murit inainte sa ma nasc eu,Costel Anghel a venit dupa mine.Mai pomeneau tata si mama de el,nu l-au uitat niciodata.Din aceasta cauza,am amintit si eu de fratele nostru,de Cristian Anghel,este bine sa ne aducem aminte de morti.Fiecare familie,are mortii ei.Tatal nostru in timp ce muncea,practica si boxul.Armata a facut-o la Brasov.Taticul nostru,ne-a dat la scolii si la licee.A avut grija de noi,nu ne-a lasat singuri.Ne-a crescut cu atentie si suflet,punea suflet in tot ce facea.Nu s-a dat la o parte din cauza necazurilor si a neajunsurilor,pe care i le-a rezervat viata.Desigur,a avut si bucuri si impliniri in viata lui.El era cel mai mare dintre frati.Din 7 frati cati au fost,au mai ramas 3.
Dar in viata aceasta,nu ai parte doar de bucuriile vietii,mai apare si alte probleme ale vietii.Tudor Anghel-Doru cum ii mai spunea Elena Anghel,a lucrat multi ani la Tungal Metrou.
La Tungal Metrou a lucrat in subteran,unde avea grupa 1.Adica la 1 an de vechime,mai primea 6 luni in plus la vechime.Ma ducea pe el la servici mai mereu:Salajean(statia de metrou,Salajean si 1 Decembrie)Dristor,Piata Victoriei(colt cu spitalul de copii),Uverturii(langa antena de Interpol,unde este si un depou de metrou).Fiindca a muncit la Tungal Metrou cu grupa 1,a iesit mai devreme la pensie.S-a pensionat in 1995,la varsta de 53 de ani.Incepand din 1995 si pana in septembrie 2014,ia batut postasul la usa.S-a bucurat foarte mult de realizarea lui.S-a bucurat foarte mult,ca si-a vazut visul implinit de-o viata. Ultima lui pensie a luat-o pe 19 septembrie 2014,si pe 26 septembrie 2014 a murit.Exact cu o saptamana inainte sa moara.Din punct de vedere al sanatatii,el adus-o bine.N-a avut probleme cu inima sau cu altceva mai grav.Asta pana pe 30 mai 2011.Nu pot sa uit data aceasta nicioadata in viata mea,fiindca pe 30 mai 2011,eram la servici,fiindca era luni in ziua aceea.
A fost cald afara pe 30 mai 2011,cand a sunt telefonul cu stirea negativa:Doru numai poate sa mearga,a paralizat.Am tacut din gura,n-am mai avut putere sa vorbesc.L-am internat prima data la Spitalul Municipal,la etajul 9.Numai tin bine minte la ce salon l-au internat.Treaba aceasta s-a intamplat pe 30 mai 2011.El a fost internat si in alte spitaluri,o sa spun in ordine:Spitalul Municipal,Spitalul Cantacuzinou si Spitalul Floresca. Intre 30 mai 2011-13 iulie 2011,el a stat internat in spitaluriile romanesti de calitate slaba.Cand l-am internat prima data la Spitalul Municipal,nici nu putea sa manance. Putea in schimb sa bea lapte si eventual,o sana sau un iaurt,atat si nimic mai mult.A stat in spital 3 saptamani,dupa care l-am adus acasa.Pe 29 iunie 2011,l-am internat la Spital Cantacuzinou unde a stat cam o saptamana de zile.
De la Spitalul Cantacuzinou,l-am internat la Spitalul Floreasca,unde l-am externat pe 13 iulie 2011.A stat si la Spitalul Floreasca cam o saptamana de zile,adica pana pe 13 iulie 2011.Tudor Anghel a stat internat in spitaluri timp de 45 de zile:30 mai 2011-13 iulie 2011.Tin foarte bine minte aceste date,aceste zile grele pentru Familia Anghel.A fost si va ramane sangele nostru.Sangele apa nu se face.A fost si va ramane tatal nostru. A slabit foarte mult in 2011,era slabit din toate punctele de vedere,a suferit 45 de zile.Incepand cu 13 iulie 2011 in momentul cand a venit acasa,si pana pe 26 septembrie 2014 noi l-am ingrijit,l-am spalat,l-am barbierit,l-am hranit,i-am taiat unghile,ii cumparam cam ce dorea tatal nostru. El practic a fost paralizat pe parte stanga:misca doar mana dreapta,piciorul drept si capul.Il spalam de doua ori:dimineata si seara.Dimineata in jurul orei 6.00,si cand veneam de la servici,in jurul orei 20.00.Ca sa puteti vedea ce mult l-am iubit pe tatal nostru,il transportam cu un prosop mare pana la cada.Il inmuiam si ii facea baie,sa se simta si el om.
Eu il luam din fata,si Costel il lua de spatele prosopului.Asa il duceam pe taticul nostru la baie.Tudor Anghel a stat in spitalele romanesti in urmatoarea peioada:
30 mai 2011-20 iunie 2011 -Spitalul Universitar(Municipal)
20 iunie 2011-29 iunie 2011 -Acasa
29 iunie 2011-4 iulie 2011 -Spitalul Cantacuzinou
4 iulie 2011-13 iulie 2011 -Spitalul Floreasca
Tatal nostru cat timp a stat prin spitaluriile romanesti,el a mancat foarte putin.Cand l-am adus ultima oara,adica pe 13 iulie 2011,l-am adus cu ambulanta,fiindca el nu putea sa mearga deloc,era paralizat.Cand eu am renuntat la servici pe 26 noiembrie 2012,am stat acasa 3 luni de zile pentru ca sa am grija de parintii nostri,pentru Elena Anghel & Tudor Anghel.Am renuntat la bani si carte de munca,mi-am dat demisia din firma.Am stat langa ei zi si noapte.Costel Anghel si-a facut si el datoria,fata de parintii nostri.Este foarte greu sa-ti vezi parintii bolnavi.
Problemele lui au inceput la jumatatea lunii august 2014.Il durea burtica si era burta tare,nu mai putea sa faca pipi si treaba mare.L-am internat la Spitalul Universitar(Municipal),pe 21 august 2014 si l-am externat pe 29 august 2014. Isi mai revenise putin.Dupa aceasta perioada,l-am adus acasa.Cat timp a stat in spital in aceasta perioada,am fost mereu pe la taticul nostru.Toate bune si frumoase pana acum.Tudor Anghel a fost internat la etajul 13,salonul 25.Insa,urmeaza perioada cea mai neagra din viata noastra.In perioada 4 septembrie 2014-26 septembrie 2014,l-am internat iar la Spitalul Universitar(Municipal).Eu am renuntat iar la servici in septembrie 2014,am renuntat la bani si carte de munca,pentru a doua ora in viata mea.N-am mai vrut sa ma duc la job.Am stat langa taticul nostru zi si noapte.S-a dus decat fratele meu Costel Anghel la job,aveam decat pensia lui tata si salariul lui Costel la dispozitie
21 august 2014-29 august 2014 -Spitalul Universitar,etajul13,salonul 24,patul 2.
4 septembrie 2014-26 septembrie 2014 -Spitalul Universitar,etajul 13,salonul 24,patul 2.
O sa tinem minte foarte mult timp aceste cifre,pentru ca este sufletul nostru,este sangele nostru.Ultima oara a fost internat 3 saptamani in spital.Tatal nostru a murit acasa.Faceam cu schimbul cu Costel:stateam eu noaptea,statea el ziua-stateam eu ziua,venea el noaptea.Tot timpul era cineva langa el,langa taticul nostru.Pentru Costel era mai greu,el avea si servici.Eu ramaneam o zi si o noapte,el statea decat o noapte.A doua zi trebuia sa se duca la job 10 ore pe zi.Il spalam zi de zi pe corp,ii dadeam cu prosopul cu apa calda.Nu mai putea sa manance,sa mestece in gura.Ne duceam mereu cu iaurt,cu sana,cu branzica la cutie mica.Am facut cu el niste poze in spital si niste filmulete.Le-am facut mai mult pe ascuns,le-a vazut si Costel si a zis:trebuie sa-l stim pe tatal nostru cand era el sanatos,nu bolnav.Are dreptate Costel. Eu ma uit mereu la pozele si filmuletele mele pe care le-am facut.
O sa tin bine minte o fraza pana mor:TE IUBESC!Pe 16 septembrie 2014(a fost marti acesta zi),ii masam mainele lui si deodata aud:TE IUBESC!I-am zis si eu la randul meu:TE IUBESC si l-am pupat!Exact cu 10 zile inainte sa moara.Tudor Anghel a murit langa mine,asa a murit si Elena Anghel.Cand a murit tata,ii masam mainile si deodata sufletul lui nu mai se auzea batand.Din ce in ce,mai incet si fara auz,adica nu mai se auzea.Cand expira aer,nu se auzea.A murit fara sa zica nimc,fara sa dea capul in stanga sau in dreapta.A murit cu capul inainte,spre mine,pe parte stanga.A murit cu candela aprinsa.Mama noastra a murit pe partea dreapta.Nici nu prea mai era constient,adica se uita la mine si cam atat.Am stat langa el cu speranta ca se va face bine,am stat amandoi cu inimiile noastre pana in ultima secunda. Exact cu o saptamana inainte sa moara,mai exact pe 19 septembrie 2014,l-au dus sa-l opereze,adica sa-i aplice un caterter.
Caterteul este un mic furtun unde iti face injectia,sa nu te intepe mereu in maini si in picioare.L-au operat la etajul 2,eram acolo,eram langa el.Am inceput sa plang si i-am dat telefon lui Costel.L-au bagat in sala de operatie la ora 11.35,si l-au scos la 12.15.A durat 40 de minute toata operatia.Operatia a fost pe piciorul drept,pe partea pulpei.Cat timp am stat langa el,i se usca buzele si ii dadeam mereu apa sa bea,mai i le si udam.Cumparam 2-3 cafele din spital,era chiar la etajul 13.Basca ca mai aduceam si de acasa,doar sa rezist noaptea.Stateam langa patul lui,aveam un scaun unde stateam.Cand auzeam un sunet de la el,imediat eram langa tatal nostru.A fost internat in Spitalul Universitar 3 saptamani de zile.3 saptamani de speranta si succese,dar n-a fost sa fie. Tudor Anghel a murit pe 26 septembrie 2014,si l-am inmormantat pe 30 septembrie 2014.Exact pe 26 septembrie 2014,la ora 12.30 a venit preotul si ia facut slujba.
A murit inpartasit,exact cum a murit si mama noastra.La 12.30 ia facut slujba,si la 19.30 a murit.Cand l-am inmormantat,am apelat la o firma de servicii funerare,exact cum am facut si cu mama noastra.Exact cum i-am facut lui mama inmormantarea,asa i-am facut si lui tatal nostru.N-am vrut sa facem nicio diferenta,dintre parintii nostri dragi si veseli.Ne-a costat doar costiugul aproape 20 de milioane lei,asa cum a fost si lui mama noastra,tot aproape 20 de milioane lei.Total:aproape 40 de milioane lei,doar costiugele.Cum a fost masa lui Elena Anghel dupa ce a murit,asa a fost si masa lui Tudor Anghel.Repet inca odata,n-am vrut sa facem nicio diferenta. Ne-am iubit parintii nostri,si ei ne-au iubit pe noi.Intre cele doua inmormantari,am fost mereu la mama,saptamana de saptamana.Intre Elena Anghel si Tudor Anghel,distanta a fost una foarte scurta:1 an si 3 luni,respectiv:23 iunie 2013-26 septembrie 2014.
Cat despre laptop ce sa mai zic:nu i-am mai dat drumul 3 luni de zile(august,septembrie si octombrie).Am renuntat:Bloguriile noastre,Foto Anghel.Ro,Facebook,Google+,Twitter,LinkedIn,YouTube,Vimeo.Am mers la cimitir dupa 40 de zile.A vorbit Costel cu o femeia sa aprinda zi de zi lumanari la mormantul lui,asa a facut si cu mama,ia aprins si ei 40 de zile.Pe 1 noiembrie 2014,i-am facut parastasul de 40 de zile.Este greu fara parinti,daca ei nu erau,nici noi nu eram.Ei ne-au dat viata,fara ei,eu nu scriam acum aceste randuri. Mi-a lasat un gust amar personalul din Spitalul Universitar…toti si toate:infiermele nu vine la bolnavi sa-i schimbe daca nu le zici tu.Trebuia sa mergem noi mereu la ele.Te lasa cu cacatul si pisatul pe tine,sa zaci acolo.Eu si Costel mereu le ziceam,sa-l schimbati si pe tatal nostru.Cum ma duceam la el,cum le ziceam.Vrea bani,sa le dai mereu cate 5 lei.
Le dadeam mereu,daca nu le dai,te lasa sa mori.Nu se uita deloc la tine.Iti tranteste pe noptiera mancare,si cu asta basta.Daca mananci bine,daca nu astepti urmatoarea masa.Asistentele sunt si ele de cacat,iti da tratamentul si numai vine pe la pacient.Motivul:suntem putine si avem multi pacienti.Vrea bani.Eu cat timp am stat acolo,eu n-am auzit din gura lor:Domnul Anghel,sunteti murdar?Domnul Anghel,mai aveti nevoie de ceva?Noapte cand erau de garda,radeau si susoteau intre ele.Nu le pasa de bolnavi,de oameni suparati. Eu mai mereu stateam noaptea si vedeam care este treaba cu asistentele.Doctorii sunt si ei prea moi,prea nesimtiti.Venea in salon,ii consulta pe pacienti si cu asta basta.Pe la 13.00-14.00 plecau acasa,veneau la 7 dimineata.Se uita putin la tine,iti lua tensiunea,mai statea putin de vorba cu pacientul,si gata ziua.Taticul nostru statea in pat si suferea,si lor nici nu le pasa de tatal nostru.
Daca nu eram noi doi,Costel Anghel & Florin Anghel,statea si neschimbat,si nemancat.Daca nu sta cel putin un membru de familie langa bolnav,este rau,este dureros. Poti sa stai acolo pana mori,nimeni nu te baga in seama.Personalul de la etajul 13,este jalnic.Nu mi-a facut o impresie pozitiva.Nu stiu la celalate etaje cum sunt.Asa daca vreti ca bolnavul sa fie bine ingrijit,stati langa el zi si noapte. Cei mai multi bolnavi cati erau pe etajul 13,erau singuri.Nici familia lor nu prea venea pe la ei,aici zic de toata ziua,erau uitati.Tudor Anghel a murit langa familia lui.Noi vom merge mereu pe la ei,sa-le aprindem o candela mare,le vom cumpara mereu flori,sa-le schimbam apa la flori,sa-i tamaiem.Noi ne vom gandi mereu la ei!Elena Anghel & Tudor Anghel,ne vor ramane mereu in inimiile noastre!Elena Anghel a murit langa familia ei.Lui Tudor Anghel,ii placea sa mearga in Muntii Bucegi,la Vama Veche,ii placea foarte mult natura si viata.
Ii placea sa se imbrace cu costume si sacouri,sa fie asortat,sa fie elegant.Chiar daca a fost muncitor,ii placea sa se distreze,ii placea sa fie imbracat la patru ace.Ii placea foarte mult muntele.Mereu mergeam cu el,eu si Costel.Avem foarte multe poze cu tatal nostru la mare si la munte.Acum am ramas cu fotografiile,filmuletele si cu amintiriile noastre.Amintiriile frumoase!Cat timp au trait impreuna,au stat impreuna din 10 iunie 1967,sunt si acum tot impreuna.Avem o scripta cu doua locuri,stau impreuna acolo.Sunt impreuna in continuare.Dar este o mica diferenta:aici este lumina,si acolo este intuneric.
Dumnezeu sa te odihneasca,Cristian Anghel…
Dumnezeu sa te odihneasca,Elena Anghel…
Dumnezeu sa te odihneasca,Tudor Anghel…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu